liviu rebreanu - 1 septembrie 1944: Moare, Liviu Rebreanu

1 septembrie 1944: Moare, Liviu Rebreanu

1 septembrie 1944: Liviu Rebreanu, scriitor român, membru al Academiei Române.

Se pare că viaţa toată e un şir lung de neîntrerupte deziluzii, o luptă crâncenă între vis şi realitate!

citat din romanul Ion, Sărutarea de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu s-a nascut pe 27 noiembrie 1885, la Târlișua, Bistrița-Năsăud, pe atunci Austro-Ungaria. A fost primul copil din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi.

Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila, etc.

În anul 1889 familia Rebreanu se muta în comuna Maieru, pe valea Someșului Mare. A început cursurile școlii primare în 1891. A urmat în anul 1895 două clase la Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud. În 1897 s-a transferat la școala de băieți din Bistrița unde a urmat încă trei clase.

În 1900 a începe Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron (Ödenburg, în nord-vestul Ungariei, lângă granița cu Austria). La sfârșitul anului I a obținut calificativul „eminent”.

În 1902, după abateri de la regulamentul militar al școlii, este retrogradat din funcția de chestor. În cel de-al treilea an a pierdut și distincția simplă, din cauza mediei scăzute la „purtare”. Din 1903 până în 1906 a urmat Academia militară „Ludoviceum” din Budapesta. Aici, din nou, în primul an, a primit distincția de eminent.

La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula. Acolo, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu are numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice.

Sub presiunea unor încurcături bănești, a fost forțat să demisioneze din armată. In prealabil, scriind în „arest la domiciliu”, s-a hotărât să se dedice literaturii.

La 12 februarie 1908 a demisionat din armată și a revenit în Prislopul Năsăudului:

„Aici am luat contact cu țăranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferințele și visurile lui – lucruri care aveau să treacă mai târziu în literatura mea…”

La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa românească la Sibiu, unde în revista „Luceafărul” îi apare nuvela numită Codrea.

Pentru o scurtă perioadă de timp din anul 1909 lucreaza ca funcționar la primăria din Vărarea, actualul Nepos.

A participat la serbările Astrei de la Sibiu.

Trece munții, apoi, și se stabilește la București unde participă la cenaclul lui Mihail Dragomirescu, unde va prezenta nuvela „Proștii”.

În luna ianuarie 1910, pe baza convenției cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan a cerut autorităților românești extrădarea gazetarului ardelean.

În februarie, Rebreanu este arestat și deținut la Văcărești.

După detenția din închisoarea Văcărești, a fost transferat la închisoarea din Gyula, Imperiul Austro-Ungar. Aici scrie Golanii.

La 16 august 1910 a fost eliberat din închisoare.

S-a angajat ulterior ca ajutor de notar în Măgura Ilvei, apoi în Nimigea, în zona lui de baștină.

În toamna anului 1910 se afla într-o situație materială precară. A avut convingerea că nu stăpânește cum se cuvine limba literară românească:

„A trebuit să-mi dau seama că, dacă vreau să realizez ceva trebuie să nimicesc în prealabil, în sufletul meu și în mintea mea, tot ce mi-au împrumutat atâția ani de mediu străin, tocmai la vârsta cea mai accesibilă tuturor influențelor, și că aceasta nu se poate împlini cu adevărat decât acolo unde voi respira o atmosferă românească, absolut pură și ferită de miasmele de până ieri, adică în Țară și mai ales în București.” Liviu Rebreanu

A fost angajat la publicația „Ordinea”.

La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista Convorbiri critice.

Împreună cu Mihail Sorbul, în acea perioadă scoate revista „Scena”, dedicată teatrului și muzicii.

Anul 1911 a fost dedicat teatrului.

În iunie, 1911, a fost numit secretar literar la Teatrul Național din Craiova, condus de Emil Gârleanu.

Ulterior a devenit membru al Societății Scriitorilor Români.

Pe 19 ianuarie 1912 se căsătorește cu actrița Ștefana (Fanny) Rădulescu, adoptând-o și pe fiica acesteia, Puia-Florica. Ulterior s-au mutat la Bucuresti.

Din luna iulie 1913, după intrarea României în cel de-al doilea război balcanic (10 iulie), s-a angajat ca reporter la Adevărul.

În data de 27 august 1916 România a declarat război Austro-Ungariei. Fost ofițer, s-a oferit voluntar în armata română, dar nu i s-a aprobat cererea. În 6 decembrie armatele germane ocupă Bucureștiul. „Fugarul” se află într-o situație dificilă. Închis în casă, continuă să scrie la romanul Ion.

Între 12/13 mai 1917, fratele său Emil Rebreanu, ofițer în armata austro-ungară, a fost acuzat de dezertare și spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri în lumea romanului Pădurea spânzuraților).

În primăvara anului 1918, Liviu Rebreanu, a fost arestat și anchetat de autoritățile de ocupație, dar a reușit în cele din urmă să fugă.

În luna mai, ajutat de socialiști, a trecut în Moldova și a locuit o vreme la Iași.

În luna noiembrie a revenit în București. În vacanța din vara anului 1918 a călătorit cu soția în Transilvania, Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil.

În decembrie 1929 este numit director al Teatrului Național din București, funcție pe care a deținut-o timp de un an.

În 1929, la însărcinarea primului ministru, a lucrat la proiectele de organizare a Direcției Educației Poporului. Ulterior a preluat conducerea directiei.

Pe 19 noiembrie 1930, în urma unor cumplite dezamăgiri înregistrate în conducerea treburilor publice, Rebreanu demisioneaza din conducerea Direcției Educației Poporului.

Cumpara o casă și o vie la Valea Mare, lângă Pitești, unde au fost scrise majoritatea cărților sale.

În luna ianuarie 1942, a luat parte la un turneu de conferințe despre cultura românească la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena.

În luna martie a călătorit la Zagreb și Weimar, călătorii prilejuite de constituirea societății culturale pan-europene. Aici a susținut că nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură.

Liviu Rebreanu a fost decorat la 27 ianuarie 1942 cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Cruce.

La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras în satul argeșean Valea Mare.

La 7 iulie, Rebreanu scria în Jurnal: „Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.”

La 1 septembrie 1944, la Valea Mare, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani.

După câteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.

O altă opinie sugerează că Liviu Rebreanu s-ar fi aflat în seara de 23 august 1944 într-o mașină alături de generalul Manolescu și Rică Georgescu fiind împușcat de un soldat care asigura un baraj:

„ Pe la miezul nopții, unchiul ei (Lygiei Georgescu), generalul Manolescu, a venit la închisoare să-l ia pe Rică la un dineu. Înainte de asta, l-au condus pe colonelul Ionescu acasă cu mașina. Apoi, i-au lăsat lui Maniu un mesaj, la locuința acestuia, să vină și el la petrecere când va putea.

La marginea Bucureștilor, lângă drumul care cotește spre Golf Club, au dat de un baraj românesc și Manolescu, care conducea în viteză și cu farurile stinse, nu a putut frâna în timp și un soldat l-a împușcat pe directorul Teatrului Național, care se afla pe scaunul de lângă el. În loc de petrecere au stat aproape toată noaptea la spital, unde prietenul lor a decedat; Rică s-a întors îndurerat la închisoare”
— Ivor Porter, Operațiunea „Autonomus” , Editura Humanitas, București, 1991, p. 263

Liviu Rebreanu, a fost unul dintre puțini autori români care s-a bucurat de succes de librărie și a avut o situație stabilă din punctul de vedere financiar.

S-a bucurat și de onoruri publice și de recunoașterea valorii sale, atât din partea publicului cititor, cât și a criticii literare, încă din timpul vieții.

Casa Memorială Liviu Rebreanu din Valea Mare a fost deschisă la 27 mai 1969, în casa pe care Rebreanu a cumpărat-o în 1930 și pe care a stăpânit-o până la 1 septembrie 1944, când a încetat din viață la vârstă de 59 de ani.

La Valea Mare, a scris romanele Răscoala, Jar, Gorila și Amândoi. Casa memorială evocă personalitatea scriitorului prin intermediul obiectelor personale ale lui Liviu Rebreanu, manuscriselor, fotografiilor, scrisorilor, cărților ș.a.

Mai multe opere de Liviu Rebreanu au fost transformate în decursul timpului în scenarii de film:

  • Pădurea spânzuraților (1964), în regia lui Liviu Ciulei, a câștigat premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes;
  • Răscoala (1965), în regia lui Mircea Mureșan;
  • Ion, Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979), în regia lui Mircea Mureșan;
  • Ciuleandra (1984), în regia lui Sergiu Nicolaescu.„Dacă Sadoveanu e rapsodul literaturii române moderne, Rebreanu este romancierul ei.”

Dacă Sadoveanu e rapsodul literaturii române moderne, Rebreanu este romancierul ei.” George Calinescu

1 septembrie, cele mai semnificative momente

1862: Se naste, Lazăr Edeleanu, chimist român.

1870: Are loc bătălia decisivă a războiului franco-prusac. Bătălia de la Sedan, care s-a terminat cu victoria decisivă a Prusiei.

1912: La București, în sala „Eforie”, a avut loc premiera filmului „Războiul Independenței”.

1923: Un cutremur a devastat Tokio și Yokohama, omorând aproape 100 000 de oameni (Marele cutremur Kanto).

1930: Moare, Aristide Demetriade, actor și regizor român.

1 septembrie 1939: Germania nazistă a invadat Polonia, declanșând al Doilea Război Mondial.

1939: Adolf Hitler semnează ordinul de începere a eutansierii sistematice a bolnavilor mintali și a persoanelor cu dizabilități.

1947: Se naste, Ion Mircea, poet român.

1949: Se naste, Luminița Gheorghiu, actriță română.
1949: Se naste, Elena Albu, actriță română (d. 2003)

1955: Este înființată Filarmonica de Stat din Cluj.

1959: Sunt restabilite relațiile diplomatice dintre România și Japonia întrerupte la 31 octombrie 1944, după ce România se alăturase coalției antihitleriste.

1963: Ia ființă prima unitate specializată în domeniul informaticii și automatizării a Armatei române.

1964: Moare, George Georghescu, dirijor român, membru corespondent al Academiei Române.
1966: Legația României din Olanda este ridicată la rang de ambasadă.

2008: Moare, Sorin Gheorghiu, actor român de teatru și film.

2011: Moare, Alexandru Pesamosca,academician,doctor chirurg,supranumit „ingerul copiilor”.

2017: Moare, Zoe Petre, istoric, publicist și om politic român.

1 septembrie, România:
Ziua informaticienilor militari
Ziua diplomației române

by Kizzi

Please follow and like us:
follow subscribe - 1 septembrie 1944: Moare, Liviu Rebreanu1
en US Tweet - 1 septembrie 1944: Moare, Liviu Rebreanu 20
en US save - 1 septembrie 1944: Moare, Liviu Rebreanu20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PariPont
Citește articolul precedent:
Mind your own bussiness - Vezi-ti de ale tale, nu de ale altora (chiar daca altii isi vad tot de ale tale)
Vezi-ti de ale tale, nu de ale altora (chiar daca altii isi vad tot de ale tale)

Nimic nu starneste curiozitatea oamenilor mai mult decat treburile care nu-i privesc.

Închide