Ion Ghica portret - 12 august 1816: Se naste, Ion Ghica, om politic, prozator si economist român

12 august 1816: Se naste, Ion Ghica, om politic, prozator si economist român

12 august 1816: Se naste, Ion Ghica, om politic, prozator și economist român.

Ion Ghica a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Ion Ghica a fost prim-ministru de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 și în 1870-1871) și de două ori între 1859 și 1860, la Iași și la București. In acesti ani țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate.

Ion Ghica a fost economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic.

Incepand cu 1874 a fost membru titular al Societății Academice Române și a fost ales președinte al ei la 18 septembrie 1876 până în 1879, când instituția a fost redenumită în Academia Română.

Ion Ghica a fost președinte al Academiei Române de mai multe ori (1879 – 1882, 1884 – 1887, 1890 – 1893 și 1894 – 1895).

Cartea Scrisori către Vasile Alecsandri este capodopera sa de scriitor.

Ion Ghica face parte din familia de mari boieri Ghica. A fost primul copil al logofătului Dimitrie Ghica și al Mariei Câmpineanu.

A învățat acasă neogreaca și greaca veche cu dascălul grec Mihailidi.

Ion Ghica a fost înscris la clasa de limba franceză a profesorului J. A. Vaillant de la Sfântul Sava, în 1830.

Aici s-a imprietenit cu Grigore Alexandrescu. Ulterior face cunostinta cu poetul Iancu Văcărescu și cu Ion Heliade Rădulescu.

A fost trimis la studii la Paris, unde a luat bacalaureatul în litere, în ianuarie 1836, cu note mediocre la toate obiectele.

Ulterior a urmat Școala de arte și manufacturi (1836-1837). În august 1838 a devenit absolvent al Facultății de Științe din Paris, cu o diplomă în științe matematice, absolvind în 1840 și Școala de Mine, obținând diploma de inginer de mine și dreptul de a practica profesia de inginer în țara sa. În paralel a audiat cursuri la Collège de France (economie politică) și la Conservatorul de Arte și Meserii.

In primul an al șederii la Paris se întâlnește cu Vasile Alecsandri și cu viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, fiecare vorbind în graiul provinciei natale, dar înțelegându-se perfect.

„Ce revelațiune! – scrie Ion Ghica. Dintr-acel moment nu am mai fost nici munteni, nici moldoveni. Eram toți români!”

La Paris a făcut cunoștință cu Armand Carrel, redactorul șef al ziarului parizian Le National și cu polonezul Michal Czajkovski, secretar al principelui Adam Czartoryski, acesta din urmă fiind conducătorul emigrației monarhiste poloneze.

Lor le-a expus evenimentele din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829, marile suferințe ale românilor.

In ziarul lui Armand Carrel, Le National, au fost publicate în mod fidel relatările respective.

Ion Ghica a intretinut la ziarul Le National o rubrică regulată, Correspondance de Bucarest.

La Paris a inițiat în 1845 Societatea studenților români, sub președinția de onoare a poetului Alphonse de Lamartine, cu un comitet condus de Ion Ghica, Scarlat Vârnav casier și C. A. Rosetti secretar, iar în anul următor Nicolae Bălcescu a devenit bibliotecarul Societății.

S-a reîntors în 1841 în București, apoi în Moldova, cu misiunea de a oferi domnitorului Mihail Sturdza o propunere de uniune vamală între cele două principate. Aceasta propunera a fost primul pas pe calea Unirii.

În scrisoarea boierilor munteni către domnitorul Mihail Sturdza, adusă de Ion Ghica, se preciza că

„schimbarea domnului Țării Românești devenise inevitabilă și că sosise momentul de a uni amândouă coroanele pe capul unui singur domn.”

Domnitorul a refuzat oferta, însă i-a oferit lui Ghica catedra de profesor de geologie și mineralogie, în primele luni ale anului 1842, la Academia Mihăileană.

Pe baza rezultatelor obținute ca profesor de geologie și mineralogie, Ion Ghica a fost numit profesor de economie politică la clasele superioare.

Deschis la 23 noiembrie 1843 cu prelegerea „Despre importanța economiei politice”, cursul de economie politică încredințat lui Ion Ghica spre a fi predat era cel dintâi de nivel universitar, fiind urmărit de multă lume, boieri și intelectuali, chiar de domnitorul Mihail Sturdza.

Ion Ghica a fost numit inspector la Institutul academic, având însărcinarea organizării și dezvoltării învățământului. I se decernează rangul de mare spătar.

În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu, Negruzzi și Vasile Alecsandri, editează revista săptămânală Propășirea. Aceasta a fost autorizată de cenzură numai cu subtitlul Foaie științifică și literară, deoarece titlul Propășirea „era un cuvânt revoluționar”.

În primul număr al revistei Propășirea a fost inclus studiul lui Ghica Uniunea Vămilor între Moldova și Valachia, care însă a fost oprit de cenzură.

Ion Ghica este considerat a fi fost primul mare economist român.

Ion Ghica se căsătorește la începutul anului 1847 cu Alexandrina Mavros, fiica generalului Nicolae Mavros.

Ion Ghica, reîntors din străinătate la sfârșitul anului 1847, a luat inițiativa, împreună cu C.A Rosetti, de a înființa un Comitet revoluționar.

Din comitet mai făceau parte Christian Tell, Nicolae Bălcescu , cei patru frați Golescu, precum și frații Brătianu, de curând sosiți din Franța. Acest comitet reprezenta o reactivare a comitetului de conducere a societății Frăția.

Ion Ghica a făcut parte din conspirația din 1848, care dorea o uniune a Țării Românești și Moldovei, sub un prinț autohton, Mihail Sturdza.

Conspirația a esuat iar Ion Ghica s-a reintors în Țara Românească, unde, împreună cu Nicolae Bălcescu și Christian Tell reactivează societatea secretă Frăția, înființată de ei în 1843 care a fost motorul revoluției de la 1848.

După înfrângerea revoluției, înăbușită brutal cu forța armată de trupele otomane și de cele țariste, Ion Ghica a rămas în exil la Constantinopol.

În timpul refugiului de la Constantinopol a fost numit de autoritățile turce, la recomandarea ambasadorului Angliei la Constantinopol, Stratford Canning de Redcliffe, în funcția de guvernator sau Bei al insulei Samos (1853 – 1859), unde a reușit să stârpească pirateria. Peste 600 de pirați s-au predat sau au fugit, astfel încât, prin 1855, liniștea în arhipelag fusese restabilită.

Sub supravegherea sa, în insula Samos s-au construit drumuri, s-au înființat școli, inclusiv un pensionat de fete, îngrijit de soția sa.

La terminarea misiunii sale, în 1859, a primit de la sultanul Abdul-Medjid titlul onorific de Bei (prinț) de Samos.

În 1859 după unirea Moldovei și Țării Românești a fost chemat de Alexandru Ioan Cuza să se întoarcă.

Ion Ghica a devenit prim-ministru în timpul lui Cuza, în perioada 6 martie până la 26 aprilie 1859.

La 11 octombrie 1859 a obținut același portofoliu de prim-ministru în Muntenia, însă a demisionat la 27 mai 1860.

A fost apoi prim-ministru în timpul lui Carol I al României, numit la 15 iulie 1866.

In anul 1866, Ion Ghica, s-a alăturat monstruoasei coaliții

Prin lovitura de stat de la 11 februarie 1866, aceasta, a determinat detronarea lui Alexandru Ioan Cuza și înlocuirea acestuia cu prințul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen, ulterior regele Carol I.

A fost ales senator și deputat. A făcut parte din comitetul de conducere al partidului liberal, condus de Ion C. Brătianu.

Ion Ghica a fost director general al teatrelor.

În mai 1881, a fost numit ministru român la Londra și peste trei luni a prezentat scrisorile de acreditare reginei Victoria. In 1891 a fost pensionat pentru limită de vârstă.

În timpul șederii la Londra ca ambasador și-a petrecut week-end-urile la Brighton sau în insula Wight, a călătorit în Franța, Spania, Portugalia, Germania.

Ion Ghica a murit pe 7 mai 1897, la moșia lui de la Ghergani.

Ion Ghica a obținut o reputație literară prin ale sale Scrisori către Vasile Alecsandri, prietenul său de o viață, scrise la Londra și descriind vechea stare a societății românești care dispărea rapid.

A fost autorul unor scrieri relativ cunoscute în timpul său, precum: Amintiri din pribegie în 1848 și Convorbiri Economice.

Ion Ghica a fost primul care a susținut apariția unei industrii și a unui comerț național.

12 august, cele mai semnificative momente

30 î.Hr.: Moare, Cleopatra a VII-a, regina Egiptului.

12 august 678: Prin tratatul arabo-bizantin se opresc, temporar, atacurile anuale ale flotei arabe asupra Constantinopolului.

1099: Bătălia de la Ascalon. Prima cruciadă se încheie și forțele fatimide se retrag în Egipt.

1492: Cristofor Columb ajunge în Insulele Canare în prima calatorie spre Lumea Nouă.

12 august 1857: Poarta Otomană a ordonat anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei. Noile alegeri au dat câștig de cauză unioniștilor.

1914: Regatul Unit a declarat război Austro-Ungariei; țările Imperiului britanic îi urmează exemplul.

1920: Războiul polono-sovietic. Bătălia de la Varșovia are se termina cu victoria decisivă a polonezilor.

1929: Se naste, Liliana Tomescu, actriță română.

1933: Moare, Alexandru Philippide, lingvist și filolog român.

12 august 1949: Convențiile de la Geneva sunt semnate de 18 state.

12 august 1952: Noaptea poeților asasinați. Treisprezece proeminenți intelectuali evrei sunt uciși la Moscova, Uniunea Sovietică.

1955: Moare, Thomas Mann, scriitor german, laureat al Premiului Nobel.

1965: Moare, Constantin Kirițescu, om de știință, zoolog, publicist și istoric român.

1972: Se naste, Marius Florea Vizante, actor român.

Ziua Internațională a Tineretului

by Kizzi

Please follow and like us:
follow subscribe - 12 august 1816: Se naste, Ion Ghica, om politic, prozator si economist român1
en US Tweet - 12 august 1816: Se naste, Ion Ghica, om politic, prozator si economist român 20
en US save - 12 august 1816: Se naste, Ion Ghica, om politic, prozator si economist român20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PariPont
Citește articolul precedent:
Like a boss - "Like a boss"
„Like a boss”

Mesajul economic al filmului ar putea fi confuz. Feminismul său, de asemenea. Comedia „Like a Boss” le aduce in prim-plan...

Închide