Manastirea PUtna - 26 august 1871: Serbarea de la Putna

26 august 1871: Serbarea de la Putna

26 august 1871: Se sărbătoresc 400 de ani de la târnosirea mânăstirii Putna. Manifestarea a fost organizată din inițiativa studenților români de la Viena, în frunte cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici.

Implinindu-se 400 de ani de la sfințirea mănăstirii, studenții români din Viena au decis să transforme evenimentul într-o mare serbare națională organizată la Putna.

Acest eveniment a provocat un mare entuziasm în toate provinciile românești.

Activitatea Comitetului pentru organizarea Serbării și numeroasele dezbateri din presa vremii au provocat suspiciuni din partea autorităților austro-ungare. Acestea au încercat sa interzica aceasta serbăre.

Guvernatorul Bucovinei a cerut, la 8 iulie, ministrului de Interne, instrucțiuni în legătură cu atitudinea față de această proiectată manifestare românească.

Initiativa a fost ca serbarea sa fie organizata in 1870. Izbucnirea războiului franco-prusac, greutățile financiare cauzate de falimentul băncii unde s-au depus banii pentru serbare, măsurile de intimidare din partea autorităților austro-ungare au determinat ca serbarea sa fie amanata pentru 26 august 1871.

Mihai Eminescu scria într-un articol publicat în Convorbiri literare, în toamna anului 1870, că serbarea a fost „…pornită dintr-un sentiment de pietate către trecutul nostru pe cât de glorios, pe atât de nefericit”.

Ioan Slavici scria: „Eminescu, venit cu vreo opt zile înainte de ser-bare, a luat și el parte la toate mulțumirile noastre”.

Membrii comitetului conducător al serbării (Membrii comitetului, din partea Universităţii din Viena: dd. Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Gribovschi, P. Dan, Cocinschi, Vasile Moraru, St. Ciurcu şi Luţiu. Membrii din partea Universităţii din Bucureşti: A. Brătescu, G. Dem. Teodorescu, Gr. G. Tocilescu. Membrii din partea Univesităţii din Iaşi: Resu, Iromescu şi Maroneanu. Din Berlin : A. D. Xenopol. Cu toţii, cincisprezece, la număr – menţionaţi în nota de subsol – n. n.), ajutaţi de junii studenţi din Bucovina, fură singurii aranjatori ai festivităţii; lor le incumba toată răspunderea, toate neajunsurile ce s-ar fi putut, pe ici-colea, strecura, toată onoarea pentru zelul şi ostenelile ce, cu toată modestia, trebuie să Ie-o recunoaştem unora dintr-înşii, şi mai cu seamă celor prezenţi, de timpuriu, la Putna.

În seara sâmbetei de 26 august, câteva zeci de salve, date la unu anume semnal, de către sătenii români, aşezaţi pe culmile dealurilor învecinate, vestiră începutul marii sărbători, care, prin proporţiile ce lua, merita, cu drept cuvânt, a se numi naţionale.

„Solemnitatea depunerii darurilor oferite de români şi românce pe mormântul lui Ştefan cel Mare, la mănăstirea Putna”, de Carol Papp de Szatmari (Familia)

Au rămas memorabile cuvintele:

Tu, umbră mărea-ță a lui Ștefan cel Mare,

coboa-ră-te în sufletul poporului tău și,

cu puterea ta de fier,

încoardă-ți voința

pentru împlinirea acelor datorii

pe care natura le impune

oricărui popor ce năzuiește către nemurire…

Pe mormântul lui Ștefan cel Mare,

pe astă amintire comu-nă tuturor,

venim noi deci astăzi

cu credința în un viitor comun”.

Mihai Eminescu a socotit că serbarea de la Putna a avut un rol deosebit:

„Se va ridica simțul național, aproape adormit până acuma, și va lua alt avânt, iar studenții ce-au sosit din toate părțile și-au făcut cunoștință și legături de prietenie între dânșii… vor fi propagatorii cei mai zeloși ai ideii că, lucrând uniți și conduși de același ideal, vor contribui la deșteptarea și mărirea neamului lor în provinciile de unde se trag… Deși despărțiți prin hotare politice, toți știu că sunt unul și același neam și această convingere va mări puterea lor de rezistență și îi va oțeli în lupta pentru neam, lege și țară…”.

Serbarea de la Putna, cu adevărat importantă și grandioasă, a fost pentru tânărul de 21 de ani Mihai Eminescu un moment semnificativ în devenirea sa politică, patriotică și poetică. Petru Bejenariu

Poemul de la Putna

Mihai Eminescu

1.

Şi strunele plesnite şi harpa desfăcută

În salcia pletoasă, de care atârna

L-a Isterului râpe, acuma este mută,

Şi cântul ei de aur nu pot a-l deştepta.

2.

Ce vânt trăgând s-aude sub crengile plecate

Spre unda cristalină ce fuge şopotind,

Şi umbrele din apă tot rânduri înecate

Se par că lasă-n urmă o voce suspinând?

3.

Durere!… şi-i profundă când România plânge

Cu fruntea-nfăşurată de doliu la mormânt;

Durere-i pretutindeni, durerea se răsfrânge

În valea şi Carpatul ce-i românesc pământ.

4.

Ca valurile mării ce-n sânu-i se frământă

Şi spre un ţărm sau stâncă se-mping a se opri,

Aşa durerea sparge o ţară şi s-avântă

Colo spre mănăstire la Putna a lovi.

5.

De printre munţi, câmpie, din unghiuri depărtate,

Din târguri, municipii, cătune, un popor

De-acelaşi curat sânge se scoală să ia parte

La zi de sărbătoare, la rugăciune-n cor.

6.

Cu-a naţiunii cruce, de secoli ferecată,

Ca pelerin păşeşte la noua Golgota,

Unde eroul zace şi ţărna-i fu uitată.

Tăcere!… Este ora acum a ne ruga:

7.

„Mărire ţie, Doamne! O, Iehova, mărire!

Ce verşi în noi durerea ca balsamul ceresc

Să curăţi moliciunea, nedemnă moştenire,

La pragul casei tale, palat dumnezeiesc!”.

8.

Virtutea românească, virtutea strălucită

De patrie şi lege, aici în sanctuar

Se ştie-nmormântată. O dalbă zi-i sosită.

Poporul stă-n genunche s-o-nveţe la altar.

9.

Şi imn de rugăciune sub bolţile bătrâne

Vibrează cu putere, şi fumul majestuos

De smirnă, de tămâie din vasele divine

Se urcă către tâmplă în nour luminos.

10.

Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinţe,

Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit

Al omului, în care un snop de oseminte

E-o mână de cenuşe, odor nepreţuit.

11.

Din astă catacombă şi mucedă şi rece,

Din ist sicriu de ghiaţă de noapte-nfăşurat

Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece

Şi de-a virtuţii raze tot templu-i decorat.

12.

În nimbul ce-ncunună mormântul se zăreşte:

Lipniţul, Grumăzeştii şi Balta şi Ciceu,

Dumbrava roşă, Baia şi cum îngălbineşte

Făloasa semilună la Racova de greu.

13.

Dar printre fum şi lupte în cercul de lumină

Se văd cereşti casteluri de-a lui Hristos tării.

Şi între ele-i Putna în care-adânc se-nchină

Lui Ştefan Vodă astăzi ai României fii.

14.

Aice e fântâna cea plină de mărire,

De sânta pietate, de-al patriei amor;

Aice-i eroismul ce trăsnet de-ngrozire

Fu duşmanilor ţării sfărâmând trufia lor.

15.

O, mamelor române! aduceţi-v-aminte

Că dintre voi fu una: Elena, ce ne-a dat

A patriei mărire! Şi când lipiţi fierbinte

La sânul vostru pruncul, îi daţi un sărutat,

16.

Un sărutat da mamă, extaz de bucurie

Ce numai sus în ceruri se poate repeta,

În numele lui Ştefan îl daţi să reînvie,

Şi duceţi pruncul vostru la Putna-l închina.

17.

Iar tu, junime verde, la ist izvor de viaţă

Cu unde de virtute ce-i al mărirei loc:

Învaţă-a iubi ţara, a o iubi învaţă

Şi-n el inimă, suflet căleşte-ţi ca-ntr-un foc.

18.

Aşa, junime scumpă, frumoasă auroră

A patriei române! Al nostru viitor,

Şi al naţiunei soare, din a virtuţii horă

Se naşte, vă surâde, vă cată cu amor.

19.

În leagănul de moarte vederea nu pătrunde

Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus;

Dar spiritul sondează şi-n muşchiul lui, fecunde

Seminţi de lauri zice: că Ştefan v-au depus.

20.

Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunţită

De patru secoli cântă un glas armonios,

Şi-a lui vibrare dulce de-aramă curăţită

Prin flăcări întreite, e imn religios.

21.

E-a clopotului Buga suspin şi lamentare

Ce-a munţilor ecouri de freamăt le-au împlut.

Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare

Că glasu-ţi pentru lume şi cer este făcut.

22.

Te leagănă pe vânturi, şi-a ta melancolie

Misterioasă limbă în inimă lovind,

Fă lacrime să curgă, colo ca-n vecinicie

Eroul să tresalte, al tău glas auzind

23.

Şi strunele plesnite, şi harpa desfăcută

În salcia pletoasă, de care atârna,

L-a Isterului râpe, acuma este mută

Şi cântul ei de aur nu pot a-1 deştepta.

24.

O, munţi şi văi profunde, oh! daţi-mi pentru-n nume

Sublima voastră voce, că-i trist sufletul meu.

Dar bardul nu, nu cântă… el plânge şi-apoi spune:

O, Ştefan! tu eşti mare şi la mormântul tău!

După ce şi-a citit poemul, în 26 august 1871, la Putna, Mihai Eminescu a dispărut, în fugă, ca să-şi poată desfereca sufletul de lacrimi.

Ţăranul bucovinean, de un secol izolat de ceilalţi fraţi ai săi, se vedea alături, într-o horă de unire, cu aceia pe care, uitând că-i sunt egali, se siliseră până aici, mai mult, a-l respecta, decât a-l iubi. Şi unde, până aici, se temea de serbare ca de un ce funest, acum putneanul se grăbea a întreba: „Când o să se mai facă d-alde astea? Bătrânii noştri nu ne-au spus să fi mai văzut o asemenea pomenire!”.

Astfel, această frumoasă şi memorabilă zi se termină cu veselia cea mai sinceră, abia pe la miezul nopţii, luminată de razele îndepărtate, ce le trimiteau focurile de răşină, aprinse pe diferitele culmi ale munţilor (Albina, Anul VI, Nr. 73, joi 9/21 septembrie 1871).

26 august, cele mai semnificative momente

1346: Războiul de O Sută de Ani. În Bătălia de la Crecy, englezii au ieșit învingători datorită dotării lor cu arcuri lungi englezești.

1743: Se naste, Antoine Laurent Lavoisier, chimist francez.

1789: La Versailles a fost adoptata Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, în care se enunțau câteva drepturi elementare individuale și colective ale tuturor oamenilor.

1880: Se naste, Guillaume Apollinaire, poet francez, precursor al suprarealismului.

1882: Se naste ,James Franck, fizician german, laureat al Premiului Nobel.

1886: Se naste,, Alexandru D. Rădulescu, medic chirurg român.

1888: Se naste, Constantin Pantazi, general român.

1893: Se naste, Constantin Brăiloiu, etnomuzicolog și compozitor român.

1812: Bătălia de la Borodino dintre armata lui Napoleon și cele ale Imperiului rus.

26 august 1826: Ultima execuție publică la București.

Ghiță Cuțui și Simion sunt spânzurați la capul Podului Târgului de Afară, pentru că, împreună cu alte persoane, s-au răzvrătit împotriva domniei. Pedeapsa cu moartea va fi desființată de Regulamentul Organic, în iulie 1831.

1907: Moare, Iosif Vulcan, gazetar și scriitor român.

26 august 1910: Maica Tereza, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 1979.

1950: Se naste, Mihai Mălaimare, actor român.

1989: Moare, Irving Stone, scriitor american.

by Kizzi

Please follow and like us:
follow subscribe - 26 august 1871: Serbarea de la Putna1
en US Tweet - 26 august 1871: Serbarea de la Putna 20
en US save - 26 august 1871: Serbarea de la Putna20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PariPont
Citește articolul precedent:
Label - NU JUDECA: fiecare duce o lupta despre care nu stii nimic
NU JUDECA: fiecare duce o lupta despre care nu stii nimic

Pe lângă asta... Nu judeca niciodată un om după părerea pe care o au alții despre el.

Închide