imagesU2VR9SV1 150x150 - Comunitatea si Politia - despre recastigarea increderii

Comunitatea si Politia – despre recastigarea increderii

Aceasta este povestea lui Melvin Russell.

Melvin Russell este un ofiter de politie de culoare si, totodata, si preot.

Sa fie ofiter de politie a fost chemarea sa, nicidecum un loc de munca. Dar, chiar si asa, crede cu tarie in faptul ca fortele de ordine sunt intr-o criza. o criza invizibila, care dainuie de multi ani. In cariera sa, a continuat sa activeze desi ideile care i se impuneau contraziceau majoritatea propriilor principii.

Desi iubea ce facea, se saturase de rasism, de discriminare, de cercul vicios in care se invartea si, intr-un final si de agentia din departamentul pe care il iubea atat de mult.

Astfel, impreuna cu sotia sa, s-a hotarat asupra unei date la care sa se retraga. Nu voia decat sa traiasca dimineti in care sa vada un altfel de rasarit si sa-i acorde femeii iubite atentia pe care o merita.

Totusi, ulterior deciziei luate, Melvin a simtit existenta unei puteri superioare lui. Era iubirea fata de orasul in care crescuse, in care fusese educat, orasul care i-a impins inima inapoi in interiorul sistemului.

Motiv pentru care nu s-a retras.

In urmatoarele 18 – 19 luni, scopul sau a fost sa implementeze o serie de masuri radicale in cadrul fortelor de ordine. Asa ca a tranzitat de la pozitia sa de sergent care se ocupa de cazurile cu droguri – gata sa se retraga din acelasi post -, trecand nivel peste nivel, pana s-a regasit in pozitia de comandant de district, intamplator sau nu, a celui mai periculos district din orasul Baltimore (Districtul Estic – cel mai violent, cel mai sarac, cu un procentaj de neangajare de 46%, in top 10 al codurilor postale cu cel mai avansat numar de cazuri SIDA si de tuberculoza – nu dintre state, nu dintre orase, doar acel restrans cartier).

Atunci, Melvin si-a spus ca trebuie sa faca ceva diferit, ca trebuie sa gandeasca radical, `in afara cutiei`.

Astfel, pentru a aduce schimbarea pe care o simtea si o dorea atat de mult, a trebuit sa isi asculte spiritul interior. A trebuit sa inceapa sa il asculte pe omul interior care urma sa functioneze impotriva a tot ceea fusese invatat sa faca.

Si s-a gandit: daca urma sa vada adevarata reforma a politiei in comunitatile in care avea autoritate pentru a pastra siguranta publica, trebuia sa schimbe gandirea infecta. Asa ca a inceput sa gandeasca holistic si nu paramilitar si sa realizeze ca nu poate fi si niciodata nu ar fi trebuit sa fie „el versus ei”.

A decis sa ajunga la acea intersectie unde sa poata intalni toate clasele, toate rasele, toate credintele, toate culorile, finalmente, toti oamenii care alcatuiau comunitatea peste care avea autoritate. I-a intalnit si a inceput sa (ii) asculte.

Din principiu, Politia avea o problema: voia sa „imbogateasca” o comunitate prin apelarea la strategii si implementari extravagante, nevorbind, insa, cu cei din comunitate despre acestea. Nu se intampla decat ca Politia sa introduca in comunitate ce considera de cuviinta si sa ii forteze pe membri sa accepte.

RedCarpetPremiereHBODocumentaryBaltimoret42bOpBWfwVl - Comunitatea si Politia - despre recastigarea increderii

Melvin a vrut sa schimbe aceasta metoda si, asezandu-i la „masa comunitatii”, i-a rugat sa isi spuna of-urile, sa auda de la ei care sunt, de fapt, problemele, care sunt lucrurile care ar face diferenta inspre bine.

Atunci, niste lucruri uimitoare au inceput sa se intample.

Inainte de asta, trebuie mentionat ca Melvin a trebuit sa gaseasca o metoda prin care sa transforme 130 de politisti pe care ii avea in subordine din a fi ocupanti ai comunitatilor in a (ii) fi parteneri. Chestiunea si mai nebuneasca a fost aceea ca in fortele de ordine ei, ca politisti, au evoluat intr-o maniera incredibila, transformandu-se in protectori pentru cei din jur, insa si-au actionat armele atat de mult incat totul a devenit, pe langa rutina, un abuz. Totul a condus la existenta unei atitudini reci, a unei lipse de sensibilitate si, cumva, la dezumanizare.

In acest proces, au uitat ca nevoile natiunii erau de a fi protejata si servita. Au uitat sa isi trateze comunitatile ca pe proprii clienti, ca pe proprii fii si propriile fiice, ca pe proprii frati si propriile surori, ca pe proprii parinti. Cumva, in drumul lor, au dezechilibrat balanta.

Si pentru ca profesia aceasta era – si este – una mandra, le-a fost foarte greu sa se uite in oglinda si sa isi recunoasca propriile greseli, cu atat mai putin sa faca o schimbare.

Fiecare este parte dintr-o comunitate. Iar comunitatile, in genere, au pus – si nici in prezent nu sunt mai prejos – foarte multa presiune pe fortele de ordine, apoi au indrazneala, curajul sa se supere pentru luarea de masuri, pentru actionarea lor.

Niciodata, in nicio societate, Politia nu ar trebui chemata pentru ca muzica vecinului este data prea tare, pentru ca animalul vecinului – in speta, cainele – a lasat un „cadou” la intrarea in curtea personala sau pentru faptul ca cei mici joaca mingea in strada – pentru acest din urma caz este nevoie de figurile parentale din comunitate, acesti „gardieni”, mentori cu mentalitate de „vecine, hai s-o rezolvam cumva”.

Ca preot, Melvin este, in Biserica, foarte dur, considerand ca, destul de frecvent, Biserica nu isi mai face simtita prezenta, devine MIA si ca in ultimii 10-20 de ani s-a schimbat din a reprezenta, alaturi de celelalte Biserici din comunitate, un intreg, intr-o chestiune individualista, care nu mai are grija de cei din comunitate.

Comunitatea si Politia – o relatie de mult timp pierduta si transformata intr-o echitate relationala. Nu este vina nimanui ci a tuturor. Toti ar trebui sa ne asumam responsabilitatea in asta.

Dupa 3 ani de comandament in Districtul Estic, 3 ani in care a venit cu o multitudine de initiative, de angajamente in asa fel incat comunitatea si Politia sa isi recastige reciproc increderea, Melvin si cei 130 de politisti au inceput sa se descurce in relatiile cu tinerii si cu cei care, initial, considerau ca sunt de partea gresita.

Stiau ca exista o problema economica, asa ca au inceput sa creeze locuri de munca.

Stiau ca exista multe boli in comunitate si ca cei in cauza nu aveau acces la o ingrijire medicala propice, asa ca au inceput parteneriate cu fiecare care dorea sa se implice, discutand holistic despre nevoile imperioase pentru ca, la sfarsitul zilei, in conditiile in care aveau grija de nevoile oamenilor, ajungand la radacinile cauzelor, cazul sa se rezolve de la sine.

Acolo s-a putut. Si totusi: nu este prea tarziu pentru nimeni dintre noi sa fim parte, intr-adevar, din propriile orase si din propria natiune pentru a o face grozava.

Please follow and like us:
follow subscribe - Comunitatea si Politia - despre recastigarea increderii1
en US Tweet - Comunitatea si Politia - despre recastigarea increderii 20
en US save - Comunitatea si Politia - despre recastigarea increderii20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PariPont
Citește articolul precedent:
Albert Einstein - De ziua "Pi", pe 14 martie
De ziua „Pi”, pe 14 martie

”Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate.” (Albert Einstein) 1681 - S-a născut Georg Philipp...

Închide