Fete logodite - Fete logodite

Fete logodite

Fete logodite la 12-13 ani. Fete însărcinate la 14-15 ani. Fete deja trecute la 16-17 ani. Dar cine eşti tu, şcoală, să te pui de-a curmezişul în calea dragostei?


De când lucrez în învăţământ, am văzut multe şi m-am împăcat cu şi mai multe.

Totuşi, mă mai gândesc şi acum cu amărăciune la o elevă căreia îi eram dirigintă şi care tocmai terminase clasa a VII-a când a rămas gravidă.

Deşi i-am cunoscut băieţeii (simpatici foc, aşa cum era şi mămica lor), deşi am înţeles întrucâtva şi contextul în care s-a produs „furatul”, n-am reuşit nici până în ziua de astăzi să mă împac cu situaţia asta.

Ceva nu se leagă.

Nu-i nimic normal în aceste relaţii premature, apărute adesea pe fondul unor probleme familiale din zona alcoolismului, disfuncţionalităţii sau violenţei domestice, nu-i nimic romantic, nimic inocent, nimic sănătos, doar nişte copii în derivă pe care-i vedem irosindu-se sub ochii noştri.

N-ai cum să previi, n-ai cum să împiedici.

Când vine vorba de a face ordine în familia altuia, suntem toţi nişte oi bolânde.

Nu zic numai despre noi, profesorii.

Toţi înseamnă toţi – primărie, asistenţi sociali, poliţie, inspectorat, minister, protecţia copilului, ăia cu legile şi ăia cu aplicarea legilor, ONG-uri, psihologii lui peşte, rude, popi, vecini şi tot neamul de privitori ca la teatru, toţi apatici, toţi complici, toţi vinovaţi, dacă e să mă întrebaţi pe mine, pentru că gestionăm problema ca pisica la litieră.

O acoperim cu statistici despre categoriile „vulnerabile” şi cu „măsuri de prevenire a abandonului”.

Hârtiile astea circulă vesele între instituţii, toată lumea e mulţumită că-şi face treaba, răul îşi face şi el treaba lui, cu acceptul tacit al comunităţii, şi-n scurtă vreme drama acestor fete nu mai e decât fapt divers, surclasat, fireşte, de propriile noastre drame.

Nu mi-am dorit niciodată reuşita la un liceu a elevilor mei pentru „palmares”, ca să am nu ştiu ce procent de „peste cinci” la examen.

Mi-am dorit-o în speranţa că vor avea o şansă.

Că se vor deschide spre altă lume şi că vor învăţa să vrea mai mult pentru viaţa lor.

Adevărul e că nici această „altă lume” nu-i cu mult mai brează, dar măcar ar câştiga nişte timp până la vârsta la care au discernământul emoţional pentru a face alegeri.

Uneori îmi iese, alteori mă izbesc de câte-un eşec de-mi zbârnâie creierii.

Mintea mea pur şi simplu nu poate cădea la pace cu o anomalie socială care continuă să se perpetueze din generaţie în generaţie şi împotriva căreia, realist vorbind, nu e nimic de făcut până când nu va avea cineva de sus curajul să o taie din rădăcini, o dată pentru totdeauna, prin măsuri radicale.

Altfel, ceea ce mai încercăm noi să peticim pe ici, pe colo cu orele de dirigenţie, cu aşa-zisa consiliere a familiei, cu proiecte europene sau alte farafastâcuri e praf în vânt şi praf în vânt va rămâne.

Profesor A.

by Dor

Please follow and like us:
follow subscribe - Fete logodite1
en US Tweet - Fete logodite 20
en US save - Fete logodite20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PariPont
Citește articolul precedent:
demisia de onoare - Inceput de an scolar
Inceput de an scolar

Am ajuns să mă tem de covid nu pentru că aş ajunge la 2 metri sub pământ strămoşesc, ci pentru...

Închide