Minnie - "Uraaaaa! Prima mea zi de creșă!"

„Uraaaaa! Prima mea zi de creșă!”

„Mami, vreau să știi că am crescut! Știu că știi, doar voiam să știi că știu și eu și că am înțeles de când îmi explicai că îmi voi face prieteni noi, într-un alt mediu și că timp de 9 ore niste domnișoare foarte simpatice (la propriu și la figurat) îmi vor fi ca niște „mămici secundare”. De când îmi explicai că vom merge la niște copii la fel de drăguți ca mine. De când, cu lacrimi in ochi, îmi spuneai că te vei întoarce mereu lângă mine și că dacă dimineață ne despărțim, nu înseamnă că mă părăsești. De când îmi spuneai toate astea dar nu faptul că te doare inima și te înțeapă în piept că am crescut și că parcă ai vrea sa fii din nou acea mămica de bebeluș de câteva luni, nu faptul că te doare că timpul trece atat de repede.

Azi am inceput o noua etapa. Azi am făcut încă un pas. Azi, pentru prima data, am mers la creșă.

Dimineata, ca niciodată, m-am trezit fara probleme, de parcă aș fi știut. La 6.45 eram sus. Și, da, știam. Știam, pentru că îmi repetasesi de zeci de ori cu o zi înainte că nu vei pleca de tot, că mergem „la copii” și că mă iubești necondiționat chiar dacă ne vor despărți câteva ore.

Cu pasii mei mici, am mers repede la baie, asa cum in fiecare dimineata fac – e drept, la o ora mult mai tarzie -, m-am suit pe inaltator si am deschis robinetul ca sa ma joc cu apa, asa cum in ultimul an am inceput sa fac. Am stat apoi cuminte pana mi-ai spus rugaciunea, apoi am papat si a venit partea mea preferata, cea a imbracatului, cand m-am transformat intr-o caracatita pe care greu puteai sa o stapanesti. Stiu ca te-ai enervat, pentru ca te grabeai, sa nu cumva sa pierdem autobuzul, sa nu cumva sa intarziem, pentru ca aveai 1001 emotii si pentru ca nu stiai cum va fi, cum voi fi cand vom ajunge acolo. Si pentru ca asa esti tu, o zapacita. O perfectionista.

Te vedeam ba intr-o parte, ba in alta, imi verificai rucsacelul: daca ai pus ciorapei, daca ai pus o bluza cu maneci lungi, poate o fi frig, poate ploua – acum cred ca te gandeai ca va si ninge, asa de bulversata erai -, daca ai pus schimburile, pampersii, te mai imbracai cateva secunde, iar mai verificai o data: oare ai pus paharul? Apa oare n-ai uitat?

Pahar - "Uraaaaa! Prima mea zi de creșă!"

Intr-un final, mi-ai prins moticul si am iesit pe usa.

Cata bucurie pentru mine! Abia asteptam sa cobor scarile, dar te-am asteptat cuminte sa ma iei in brate.

N-am asteptat cuminte autobuzul, am fugit in dreapta, in stanga, imi placea acel aer de dimineata si cum fugeai dupa mine imediat ce vedeai ca se apropie o masina, ca sa ma prinzi, mi se parea tare amuzant cum alergai cu rucsacelul meu dupa mine.

Drumul spre cresa a fost unul tare haios, am vazut copacei, si bibi, masini, stii tu si un mouse de plus atarnat de un geam; chiar asa, mouse: a fost prima data cand m-ai auzit ca ii spun asa si nu chit-chit. 🙂

Cand am ajuns, m-ai luat repede in brate si ai inceput sa te grabesti, desi in acea prima zi, ai hotarat impreuna cu acea doamna draguta care are in grija cresa, cu care ai vorbit la telefon in ultimele luni de zile despre mine, sa venim cu o ora mai tarziu fata de ceilalti copii ca sa nu ma sperii.

La intrare, dupa ce am trecut de portita, n-am mai avut rabdare si am inceput sa alerg dupa un baietel cu trotineta dar m-ati oprit, tu si o doamna tare draguta care m-a luat in primire, pentru ca stiati ca nu sunt spalata pe manute si nici nu mi se luase temperatura.

Doamna te-a intrebat daca mananc tot din farfurie, i-ai zis ca da dar ca nu sunt foarte pe placul meu mazarea si fasolea, nici macar nu stiai daca trebuia sa zici asta, de fapt, nu mai stiai deloc ce sa zici, erai blocata, emotionata, panicata. Toata ziua te-a framantat faptul ca nu i-ai zis ca nu mananc singura. Si atunci ai inceput sa turui.

Ai zis multe, dar m-a amuzat cand i-ai spus ca atunci cand fac caca e posibil sa ma ascund si sa pun manutele la ochi. Ea, zambind, a zis ca mai sunt copii care fac asa.

Ti-a zis ca te suna, dar nu avea numarul tau si ti-a spus sa astepti sa ma duca inauntru ca sa revina sa il noteze. A incercat sa ma ia de manuta dar n-am vrut. Atunci m-a luat in brate si am inceput sa plang tare, tare, uitandu-ma spre si dupa tine. In timp ce erai pregatita sa curga cascade din ochii tai, te-ai simtit ca ultimul om, te gandeai ca in mintea mea era ideea ca ma parasesti, de aceea ai incercat sa imi explici si inainte si dupa ca vei veni, indiferent ce ar fi, dupa mine.

Ai venit, cum mi-ai promis, dupa mine. Toata ziua te gandisesi cum sunt, daca am mai plans, daca doamnele si-au dat seama ca nu mananc singura, daca ma simt singura, daca cred ca nu ma mai iubesti. Ba chiar ai plans in reprize, cand nimeni nu te-a vazut. La 17 si un pic ne-am vazut din nou.

Iar plangeam. De data asta fiindca plecam.

Doamna ti-a spus ca imedicat ce am ajuns sus, nu am mai plans, ca atunci cand mi-a dat sa mananc, am dat inapoi la prima lingurita si ca a trebuit sa fuga cu farfuria dupa mine, dar ca am mancat tot, ca am dormit de la 12.30 pana la 14.40, mai putin decat ceilalti copii, ca am facut doar pipi si ca n-am avut / ridicat nicio problema, ca m-am integrat foarte bine intre copii.

Vezi, mami? Te-ai temut degeaba. Ai vazut cu ce energie si buna-dispozitie ies de acolo?

Inca plang cand ma aduci si, poate, niciuna dintre noi nu intelegem de ce, la fel cum nu intelegem cum parca ieri abia ma nascusesi, si azi galopezi pe 40 de grade la umbra dupa piciorusele mele mici si agere.

T shirt - "Uraaaaa! Prima mea zi de creșă!"

Nu plange, mami!

Iti arat, deja, toata recunostinta mea pentru tot ce ai facut pentru mine cand imi pun manutele dupa gatul tau, cand te inconjor cu piciorusele si te pup pe furis.

P.s.: Plesnelile peste fata pe care le primesti ocazional cand ma enervez ca nu pot sa fac un lucru sau ca nu ma lasi sa fac ce vreau, nu se pun: sunt tot din dragoste – din aia cu nabadai, cum zic oamenii mari.

P.p.s.: Mami, acestea sunt momente care trebuie sa se intample. Nimic nu dureaza pentru totdeauna. Nici macar varsta de 2 ani.”

Scrisoare adresata tuturor mamicilor care ar vrea sa dea timpul inapoi pentru…stiu ele de ce.

Please follow and like us:
follow subscribe - "Uraaaaa! Prima mea zi de creșă!"1
en US Tweet - "Uraaaaa! Prima mea zi de creșă!" 20
en US save - "Uraaaaa! Prima mea zi de creșă!"20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PariPont
Citește articolul precedent:
Castel 1 - Castelul Corvinilor, Hunedoara, semnificatii si marturii
Castelul Corvinilor, Hunedoara, semnificatii si marturii

Arhitectura sa îndrăzneaţă şi poziţia sa vorbesc imaginaţiei. Şi când ne gândim că a fost reşedinţa atâtor oameni celebri, capătă...

Închide