povesti - Va plac povestile, nu-i asa?

Va plac povestile, nu-i asa?

Nu-mi amintesc limpede daca ai mei imi citeau/spuneau povesti atunci cand eram mic…

Vag imi amintesc de bunicul din partea tatalui, care se straduia sa ma adoarma cu tot felul de nascociri si povesti cu animale..


Dar am avut si cred ca am inca destula imaginatie incat sa-mi eliberez mintea suficient incat sa nu mai existe urme de realitate.


Toate personajele din povestile familiare imi erau alaturi, ba chiar eu eram pe rand eroul principal, in mijlocul actiunii :).


Cu toate acestea, direct implicat fiind, n-am incercat niciodata sa schimb finalul basmelor… Nici macar cu gandul.


Oare acest lucru tradeaza o lipsa de personalitate? De imaginatie?


Eram doar un copil… Probabil credeam ca mi-as fi pierdut prietenii imaginari daca(le) schimbam povestea.

Astazi realitatea intrece cateodata orice fictiune.

Adevarul si fantezia se intrepatrund, chiar isi schimba rolurile fara cea mai mica urma de remuscare. Personajele sunt derutate, in zadar cauta asistenta autorului..

Chiar si viata mea (de adult) pare goala, secata….


Mi-as dori sa o pot ordona intr-o carte, cu paragrafe si dialoguri interesante. Probabil as tot rescrie ultimul capitol, ca sa-l pot retrai la infinit…

E dificil sa fii autor! Mai ales unul autentic, asumat. Si cu atat mai mult in momentul actual cand realitatea virtuala simuleaza pana la confuzie realitatea de zi cu zi.

by Adm1n

Please follow and like us:
follow subscribe - Va plac povestile, nu-i asa?1
en US Tweet - Va plac povestile, nu-i asa? 20
en US save - Va plac povestile, nu-i asa?20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

PariPont
Citește articolul precedent:
briose - Farduri sau briose
Farduri sau briose

Imi plac blogurile personale, mai ales atunci cand empatizez cu o stare de sinceritate (impinsa pana la vulnerabilitate).

Închide